CENTRUL DE TRANSPLANT

INTERVIU - Serban Tiganas

ianuarie 2021

La câte concursuri ați participat în ultimii 5-10 ani?
.
La aproape toate, dar nu în calitate de concurent. Am promovat concursul de arhitectură în România din pozițiile deținute în OAR. Acum 10 ani deveneam președintele organizației (2010) și m-am implicat pe diferite căi în negocieri pentru generarea de concursuri, în adaptarea cadrului legislativ românesc sau în promovarea concursurilor în rândul promotorilor potențiali și al concurenților. Această activitate m-a pus în situația de a fi incompatibil cu calitatea de concurent, personal și împreună cu echipa mea. Nu a fost prea ușor să ne abținem, pentru că mi-am început carierea de arhitect câștigând mai multe concursuri de arhitectură și aș fi dorit să continui din această poziție. După circa zece ani, terminându-mi misiunea la OAR pot fi din nou concurent. Am participat astfel la un concurs, pe care l-am și câștigat, bineînțeles într-o echipa internațională foarte performantă.
.
Câte ați câștigat?
.
Între 1990 și 2000 am participat la peste zece concursuri din care am câștigat cinci și m-am poziționat pe podium la alte trei. După 2018 am participat la un concurs și am avut șansa să fiu, împreună cu echipa, câștigător.
.
Câte persoane au fost implicate in elaborarea planselor de concurs si cat timp a luat per concurs?
.
Am lucrat demult la mai multe concursuri singur. Apoi am făcut mici echipe de trei-patru oameni care să contribuie în special la fazele finale, la prezentare. Mai recent, după ce biroul nostru a devenit destul de mare, stabilindu-ne la circa cincizeci de persoane de diferite specializări, am făcut chiar mici concursuri interne între două-trei echipe, pentru a căuta un concept pe care să îl dezvoltăm împreună. După această fază, care a implicat câte doi-trei colegi în miniechipe, ne-am reunit și am lucrat pe soluția finală într-o singură formație, care de obicei avea tot doi-trei principali și mai mulți colaboratori. Recent, la concursul pentru Centrul Integrat de Transplant, echipa noastră de la Cluj a constat din șapte colegi, fiecare cu rolul său. Acestora li s-au alăturat partenerii de la Barcelona, într-un număr asemănător. Nu aș vorbi despre resursele pentru a face planșe de concurs, pentru că nu văd lucrurile măsurabile în număr de desene. E vorba de concept, de dezvoltarea lui, de documentare și consultare, de comunicare, reprezentare și altele. Aș putea să calculez și timpul pentru acest concurs, pentru că avem în firmă un sistem de cuantificare și monitorizare a activității pe fiecare proiect, dar nu o să o fac, pentru că ar fi doar o parte din resurse, cele ale echipei de la Cluj. Restul a fost la Barcelona. Timpul acesta se poate converti în bani, pentru că echipa noastră s-a dedicat acestui proiect în timpul normal de lucru și nu doar în ore suplimentare. A participa la concursuri trebuie văzut ca o investiție, cu riscuri și șanse de a fi recuperată și chiar de a se transfroma în profit.
.
Cum ati gestionat timpul dedicat participarii la concurs in concordanta cu activitatiile profesionale cotidiene?
.
A fost foarte bine lucrând mai ales în luna august, în care, fiind pandemie, nu am mai plecat în concedii ca de obicei. Dacă nu era această situație e posibil să nu fi intrat în concurs. Iată argumente în plus pentru organizatori să se gândească foarte bine când pun concursurile în calendar, pentru a fi atractive pentru concurenți, măcar din perspectiva disponibilității. A fost foarte bună relația cu partenerii din Catalunia și chiar aș spune că nu am avut o predare ”înghesuită”, ca de obicei la alte proiecte. Am terminat cu o zi mai repede și practic, ultima zi am petrecut-o contemplând ce am reușit. A fost timp destul, am alocat bine resursele, adică oamenii potriviți și timpul suficient și la fel au făcut-o cei din Barcelona. E un semn al experienței bine folosite.
.
Cum ati gestionat timpul dedicat participarii la concurs in concordanta cu activitatiile profesionale cotidiene?
.
A fost foarte bine lucrând mai ales în luna august, în care, fiind pandemie, nu am mai plecat în concedii ca de obicei. Dacă nu era această situație e posibil să nu fi intrat în concurs. Iată argumente în plus pentru organizatori să se gândească foarte bine când pun concursurile în calendar, pentru a fi atractive pentru concurenți, măcar din perspectiva disponibilității. A fost foarte bună relația cu partenerii din Catalunia și chiar aș spune că nu am avut o predare ”înghesuită”, ca de obicei la alte proiecte. Am terminat cu o zi mai repede și practic, ultima zi am petrecut-o contemplând ce am reușit. A fost timp destul, am alocat bine resursele, adică oamenii potriviți și timpul suficient și la fel au făcut-o cei din Barcelona. E un semn al experienței bine folosite.
.

Cum vi se pare ca se desfășoară în prezent concursurile de arhitectura în România și în special în Cluj-Napoca?
.
Sunt mai multe de spus. Continuă să existe concursuri organizate de OAR, la standardele organizației și concursuri organizate de alții, dintre care cele mai multe nu respectă decât parțial aceste standarde, apărând riscul unor probleme. Pe de altă parte, desfășurarea concursurilor poate fi impecabilă, dar dacă concursul în sine nu are o miză suficient de bună, e foarte posibil ca cei mai performanți, care de obicei fac și calculele de rentabilitate, să nu participe. Autoritățile au de multe ori impresia că ne dau, nouă arhitecților, șansa să câștigăm un concurs, un contract și reputația derivată din asta. Este exact invers, prin concurs ei au șansa să obțină dintr-o selecție riguroasă, bazată pe calitate, cum o definim noi, ceea ce nu pot primi prin alte forme de achiziții publice. Concursurile de arhitectură din România sunt mult prea puține, mult prea rare, fiind încă o excepție, în peisajul contractării investițiilor publice. Ele se desfășoară tot mai bine, datorită reputației în creștere, a înțelegerii valorii rezultatelor și a experienței crescute a celor care le organizează, fie că sunt din partea achizitorului sau a organizației.

În calitate de participant, cum vi se pare organizarea concursurilor de către OAR?
.
Organizarea este foarte bună, neuitând totuși niciodată în ce țară suntem și cu ce administrații discutăm. Cultura concursurilor de arhitectură este în creștere, dar mai are de parcurs un drum lung până la a deveni cea mai importantă manieră de pregătire a celor mai importante lucrări.

Cum ar trebui alcătuită tema de concurs, care sunt elementele esențiale pe care considerați că trebuie să le conțină o temă de concurs bine alcătuită?
.
Asta depinde foarte mult de tipul de obiectiv care trebuie proiectat. La noi nu prea există concursuri de idei, pentru că a căuta idei și a fundamenta astfel acțiunea, nu se prea găsește ca metodă pe agenda politicienilor deveniți administratori. Ei știu ce trebuie și cum trebuie, reducând investiția la câteva faze birocratizabile. E total insuficient. Cu cât tema e mai bună, mai clară și mai fundamentată, concursului îi cresc șansele de a primi răspunsuri bune. Pentru a face o temă bună trebuie să ai la dispoziție multe date din partea promotorului, studii de fundamentare complete, care fie există și trebuie puse la dispoziție, fie trebuie realizate special pentru concurs. Aici promotorii sunt de multe ori reticenți, pentru că nu se așteaptă să cheltuiască și timp și bani pentru a se asigura că au o temă foarte bună. Obișnuiesc să spun că o temă bună este aceea care îți permite să participi cu succes la concurs fără să vizitezi locul sau să locuiești în apropiere. O astfel de temă nu favorizează localnicii, deși există fără îndoială și anumite elemente subtile pe care nu ți le poate oferi o temă.

Cum credeți că ar trebui alcătuit un juriu ideal?
.
Nu există un juriu ideal. Juriile sunt formate din oameni și supuse erorii ca orice grup de oameni care încearcă să aprecieze și să selecteze ceva. Totuși, un juriu foarte bun trebuie să aibă câteva calități. Trebuie să fie format din oameni compatibili, înțelepți și capabili să dialogheze cu argumente. Juriul trebuie să fie suficient de divers din perspectiva membrilor, pentru a acoperi multiple unghiuri importante din care se judecă complexitățile ilustrate prin proiecte. Trebuie să nu cadă pradă seducției vizuale pe care o practică multe echipe, văzând dincolo de ceea ce impresionează la prima vedere. Trebuie să înțeleagă foarte bine nevoile promotorului și utilizatorilor finali ai viitorului proiect, pentru a îl putea alege în folosul acestuia. Trebuie să judece propuneri imperfecte și mai ales să descopere limita peste care proiectele sunt viabile și sub care trebuie să dezamăgească clientul spunându-i că niciunul dintre proiecte nu e suficient de bun pentru el, dacă e cazul. Juriul trebuie să fie format din persoane experimentate în primul rând în raport cu tema concursului și în general, de asemenea. Înțelepciunea e cea mai importantă, dar e greu de definit și mai ales de procurat. Nu este recomandabil să faci experimente cu juriile.

Unde considerați ca mai sunt necesare îmbunătățiri în procesul de organizare al concursurilor? Ce erori s-au comis până acum în opinia Dumneavoastră?
.
Toate fazele unui concurs merită privite critic și ameliorate. Cred că cel mai mult efort trebuie depus înainte de lansarea concursului și tocmai acolo se fac de multe ori concesii, mai ales sub presiunea promotorului care se grăbește mereu. E momentul cel mai riscant. Timpul pentru elaboararea proiectelor de concurs este de obicei prea scurt, pentru că nu totdeauna ai șansa să fii destul de liber pentru a lucra cursiv așa cum își imaginează organizatorul. Există sezoane bune pentru concursuri și sezoane mai puțin bune sau chiar nerecomandabile. Această realitate nu este însă întotdeauna luată în considerare de promotori. Nu e bine să organizezi concursuri peste sărbătorile de iarnă, de exemplu. Mai trebuie să explic de ce? S-au comis erori, bineînțeles, dar poate cele mai mari au fost legate de nevoia de a preciza limitele unor reglementări care pot afecta proiectul câștigător după desemnare. Mai multe entități implicate în procesele de avizare ale proiectelor nu se pot exprima generic, fără a judeca un proiect concret și de aceea au existat concursuri care au avut din temă prevederi contradictorii, imposibil de satisfăcut smultan, mutând astfel riscul integral pe concurenți.

Care concurs la care ați participat considerați că a fost cel mai bine organizat?
.
Recent, așa cum am arătat, am participat la un singur concurs și a fost foarte bine organizat.

Care credeți ca e viitorul concursurilor de arhitectură în România?
.
Concursurile de arhitectură au viitor în România. Acesta depinde de performanțele administrative centrale și locale, de capacitatea de a transforma legislația, de perfomanțele parlamentului și mai ales de cultura celor care se află la un moment dat în pozițiile în care pot decide în favoarea concursurilor. Ceea ce mi se pare foarte important și nu foarte greu de realizat, este o planificare corectă, care acum se poate face, pe baza concursurilor deja derulate, care dau date suficiente de timp, bani și abordare pentru a fundamenta noi concursuri cel puțin la fel de bune. Concursurile sunt favorizate de existența unei democrații bazate pe cultură și înțelegere și nu pe manipulare și populism. Cu cât acestea din urmă vor dăinui mai mult, cu atât concursurile vor avea de suferit. Iar când măritul conducător știe totul prea bine și are convingeri clare, nu mai e nevoie de concursuri.

Orice concurs de arhitectură înseamnă și o risipă de idei, în care s-au investit resurse materiale, timp, energie și creativitate (ideile proiectelor care nu câștigă); cum credeți că ar putea fi valorificate aceste idei ca să nu se irosească?
.
Acesta e prețul concursului, adună soluții dintre care doar una se va construi. Ideile risipite pot deveni sursă de inspirație pentru alte situații, material didactic, bază de date și trebuie onorate ca atare. Soluțiile cele mai bune trebuie valorificate prin expunere și publicare, arhivare și accesibilizare. Mai trebuie ca fiecare concurs să aibă un podium lung sau lat, cum vreți să îl vedeți, adică să ofere cât mai multe premii, de preferință cel puțin 5 – 7 la număr, pentru a recompensa eforturile celor mai performanți și a stimula astfel participarea la alte concursuri, fără ca altfel ”câștigătorul să ia totul”.

Credeți ca prin temele de concurs ar trebui să se promoveze în mod explicit o agendă mai largă, de interes general (dezvoltarea spațiului public, orașul just, arhitectura socială, protecția mediului, calitatea vieții urbane pentru locuitori)? Sau credeți că rolul concursurilor de arhitectură este de a promova performanța mijloacelor profesionale și de a soluționa optim problemele specifice ale unei situații concrete?
.
Întrebare lungă, răspuns scurt: da, concursul poate și ar fi bine să fie folosit prin diversificarea temelor, mai ales în direcția concursurilor de idei, care lipsesc.

Cum a decurs experienta voastra de pana acum cu administratia publica dupa castigarea concursului?
.
Experiența care ține de derularea contractului a fost până acum excelentă. Reprezentanții administrației cu care lucrăm direct sunt profesioniști și aceasta ne avantajează. Nu înțeleg totuși de ce liderii administrației nu ne-au dat prilejul să îi întâlnim și nu au fost interesați să îi cunoască pe partenerii noștri străini, reputați în acest domeniu. Acest spital este primul construit de nou în România și primul de acest profil avansat din istoria noastră. Nu e suficient ca să ne onorăm reciproc cu un gest? Sper că explicația e că au fost foarte ocupați cu pregătirea altor concursuri, la fel de bine organizate.