PARCUL EST

INTERVIU - Silviu Aldea

februarie 2021
.
La câte concursuri ați participat în ultimii 5-10 ani?

Din 2011 de când am înființat biroul nostru Atelier MASS, am participat la 19 concursuri de arhitectură atât în țară cât și în străinătate. Dintre cele 17 concursuri naționale, 9 au fost organizate de către Ordinul Arhitecților Români.
.
Câte ați câștigat?
.
La concursurile la care am participat am câștigat un număr total de 8 premii dintre care 4 premii întâi printre care Pavilionul Național al României de la IRCCU la Bienala de Arhitectură de la Veneția din 2012 sau mai recent Amenajarea Ansamblului Urban Cetățuia sau Parcul Est. .

Câte persoane au fost implicate in elaborarea planșelor de concurs si cat timp a luat per concurs?
.
Echipa de concurs a variat destul de mult în funcție de complexitatea concursului, de la 3-4 persoane până la colective ample de 12-14 persoane formate din arhitecți, peisagiști, urbaniști, studenți arhitecți precum și numeroși colaboratori din domenii de specialitate precum inginerie, geologie, hidrologie, biodiversitate sau artiști plastici. Timpul alocat unui concurs poate varia de asemeni de la minim o lună până la 3-4 luni.
.
Cum ați gestionat timpul dedicat participării la concurs in concordanta cu activitățile profesionale cotidiene?

. În fazele de cristalizare ale ideii principale sunt implicate 2-3 persoane cheie, ca apoi, de obicei in ultimele 2 săptămâni, să fie implicat aproape tot biroul în redactarea propunerii. Încercăm să asigurăm continuitatea proiectelor în curs, dar în cele 2 săptămâni de redactare, practic se dirijează aproape toată energia către concurs. Post-predare de asemeni este necesar un timp de recuperare și reluare a ritmului obișnuit, crescând astfel impactul asupra biroului. De exemplu pentru concursul Cetățuia întreaga echipă a investit cumulat în jur de 950 ore de lucru.

Cum vi se pare că se desfășoară în prezent concursurile de arhitectura în România și în special în Cluj-Napoca?
.
Am constatat creștere a calității concursurilor de arhitectură din România, de la organizare, temă, jurii cât și relația cu autoritățile contractante și concretizarea ulterioară a concursului. În mod cert această procedură oferă soluții profesioniste administrațiilor locale față de procedura licitațiilor. Din păcate, marea majoritate a concursurilor se desfășoară doar în Cluj-Napoca. Au fost foarte puține concursuri organizate în restul țării.

În calitate de participant, cum vi se pare organizarea concursurilor de către OAR?

Menționam anterior o creștere continuă a calității concursurilor organizate de către OAR, lucru ce se poate observa și prin numărul tot mai mare de participanți. De asemeni, merită lăudată decizia OAR de a ține cont de recomandările mediului profesional de a include specialiști renumiți la nivel internațional în cadrul celor mai recente jurii, ceea ce conferă o calitate deosebită dar și o relevanță internațională a proiectelor câștigătoare. Pe de altă parte, remarc și o structură centralizată la nivelul OAR care gestionează de la București toate concursurile de arhitectură. Consider că este necesară o descentralizare a concursului de arhitectură, păstrându-se garanția bunelor practici, dar și calitatea și diversitatea juriilor.

Cum ar trebui alcătuită tema de concurs, care sunt elementele esențiale pe care considerați că trebuie să le conțină o temă de concurs bine alcătuită?

Tema de concurs trebuie să contextualizeze și să prezinte cât mai bine nevoile beneficiarului fără a dirija către anumite soluții. Tema de concurs trebuie să prezinte situația existentă prin studii de fundamentare relevante și complete, esențiale formulării propunerilor. O temă de concurs bine făcută trebuie să tină cont de timpul alocat unui concurs de către participanți și să calibreze cerințele cu acest aspect. De asemeni, o tema de concurs trebuie să sublinieze corect acele calității ale soluțiilor care sunt relevante pentru subiectul propus.

Cum credeți că ar trebui alcătuit un juriu ideal?

Un juriu ideal ar trebui să combine într-un mod inteligent personalități relevante pentru domeniul sau specializarea concursului, să aducă specialiști internaționali cu realizări remarcabile și de actualitate precum și specialiști autohtoni recunoscuți care știu bine problematica locală. Juriul ar trebui alcătuit preponderent din specialiști din domeniul vizat de concurs: urbanism în cazul unui concurs de urbanism, arhitecți peisagiști în cazul amenajării de spații urbane sau parcuri, arhitecți specialiști în cazul unui anumit program de arhitectură etc. De asemeni, în alcătuirea juriului să se țină cont de complementaritatea dar și compatibilitatea membrilor, existând riscul unor disensiuni puternice de viziune care conduc de multe ori la soluții de compromis în alegerea câștigătorilor, în detrimentul calității soluțiilor.

Unde considerați ca mai sunt necesare îmbunătățiri în procesul de organizare al concursurilor? Ce erori s-au comis până acum în opinia Dumneavoastră?

Sunt câteva planuri în care concursurile de arhitectură organizate de OAR pot suporta ameliorări:
.
.1. Responsabilitatea față de câștigători în relația cu autoritatea contractantă, dar și invers. Pot face referire în acest sens la concursul pentru Muzeul Național de Istorie a României, unde datorită unor vicii de redactare și interpretare a temei, beneficiarul a contestat decizia juriului, conducând la anularea în instanță a concursului. De asemeni au fost numeroase concursuri care nu s-au materializat sau care au fost deturnate ulterior fazei de jurizare.
.
.2. Alegerea juriilor. Au fost concursuri în care membrii au fost invitați mai degrabă datorită accesibilității lor, decât relevanței în domeniul în care activează. În acest sens a fost înaintată către OAR o listă cu personalități determinante pentru diverse domenii, pe care OAR să le aibă în vedere în alcătuirea juriilor. Acest lucru a fost foarte benefic în cazul celor mai recente concursuri, ceea ce a sporit încrederea în calitatea concursurilor și a atras mai mulți participanți din afara țării. Această listă trebuie actualizată și completată permanent prin consultări periodice cu mediul profesional.
.
.3. Tema de concurs. Au fost mai multe concursuri organizate de către OAR la care au lipsit studii de fundamentare foarte importante. De exemplu, pentru Amenajarea Ansamblului Urban Cetățuia nu a fost realizat un studiu geotehnic de stabilitate a versantului; studiul pus la dispoziția concurenților era foarte limitat, chiar irelevant. O componentă principală a concursului viza tocmai acest aspect pentru care se ofereau informații insuficiente. La concursul pentru Parcul Est s-a constatat lipsa unui studiu hidrologic indispensabil pentru a documenta corect complexitatea amplasamentului.
.
.4. Timpul alocat concurenților este de multe ori relativ redus atunci când avem de a face cu o dificultate mare a temei. Pe măsură ce concursurile devin mai numeroase, ele trebuie să se diversifice. Ar fi util, ca cele mai ample concursuri să se desfășoare în două etape (prima anonima dar cu un volum mai redus de muncă necesar) pentru a fi accesibile și birourilor mici. De asemeni ar trebui gândit un calendar în care să se evite suprapunerea efortului predărilor cu perioadele consacrate concediilor sau anumitor sărbători, pentru a maximiza numărul participanților și a reduce costurile imateriale ale aventurii unui concurs.

Care concurs la care ați participat considerați că a fost cel mai bine organizat?

Concursul pentru Amenajarea Ansamblului Cetățuia s-a remarcat prin dăruirea și atenția cu care juriul a judecat propunerile vizitând în mai multe rânduri amplasamentul în timpul jurizării pentru a corela desenele cu realitatea din teren. Concursul pentru Parcul Est a adus două personalități de marcă în domeniul peisagismului. Catherine Mosbach este o figură de prim rang al scenei internaționale și asemenea jurii pun Romania pe harta marilor concursuri de arhitectură și peisagism.

Care credeți ca e viitorul concursurilor de arhitectură în România?

Concursul de arhitectură reprezintă o democratizare a procesului de achiziție publică pentru servicii de proiectare de arhitectură și asigură șansa unor proiecte de calitate pentru administrațiile locale și mai ales pentru utilizatorii finali. Concursul trebuie să devină metoda uzuală de atribuire a proiectelor pentru investițiile realizate din banii publici.

Orice concurs de arhitectură înseamnă și o risipă de idei, în care s-au investit resurse materiale, timp, energie și creativitate (ideile proiectelor care nu câștigă); cum credeți că ar putea fi valorificate aceste idei ca să nu se irosească?

Varietatea de soluții imaginate în cadrul concursurilor ar putea fi folosite pentru a convinge administrațiile publice de avantajul unei asemenea proceduri, dar poate fi și un mod de educare a publicului larg despre arhitectură contemporană prin expoziții în spațiul public. Nu în ultimul rând, este o oportunitate de reflecție și studiu pe teme de arhitectură; în acest sens ar fi necesară colaborarea cu facultățile de arhitectură din țară. Este salutară prezentarea galeriei tuturor proiectelor participante pe site-ul OAR concursuri.

Credeți ca prin temele de concurs ar trebui să se promoveze în mod explicit o agendă mai largă, de interes general (dezvoltarea spațiului public, orașul just, arhitectura socială, protecția mediului, calitatea vieții urbane pentru locuitori)? Sau credeți că rolul concursurilor de arhitectură este de a promova performanța mijloacelor profesionale și de a soluționa optim problemele specifice ale unei situații concrete?

Anumite teme sunt stringente și vizează direcții de viitor privind sustenabilitatea, reducerea impactului asupra mediului, predilecția spre mijloace de transport alternative și nepoluante, prioritizarea utilizărilor pietonale și descurajarea traficului auto, coeziunea socială, etc. Arhitectura și planificarea urbană trebuie să anticipeze în mod inteligent aceste provocări. Temele pentru concursuri trebuie să integreze aceste trenduri și nevoi care se vor acutiza în viitorul apropiat.

Cum a decurs experiența voastră de până acum cu administrația publică după câștigarea concursului?

Referindu-mă la proiectul Cetățuia, experiența ulterioară concursului a fost deopotrivă pozitivă dar și negativă. A existat o reală deschidere și un interes crescut al administrației locale pentru dezvoltarea și implementarea proiectului. Pe de altă, pe parcursul contractului de proiectare, s-a ajuns la situația în care suprafața inițială din concurs a fost amplificată substanțial, iar renegocierea condițiilor contractuale a fost limitată. Acest fenomen se pare că este foarte frecvent, mai degrabă o regulă decât o excepție. Argumentele invocate de către administrația locală vizează limitările impuse de legea achizițiilor publice. OAR ar trebui să includă clauze precise în contractul inițial privind modificarea obiectului concursului și să ofere consiliere juridică eficientă atât administratorilor cât și echipelor de proiectare. În al doilea rând, este necesar să deschidă o discuție legislativă care să instrumentalizeze concursul ca procedură de achiziție publică și să normeze situațiile de acest fel. Există deja o experiență consistentă din care se pot trage învățăminte în acest sens.
.
Concursurile de arhitectură reprezintă un traseu din care se trag învățăminte, se acumulează experiență dar se și construiesc echipe. Rethinking Someș a creat ocazia unei abordări interdisciplinare de renaturalizare a albiei Someșului pentru care a fost gândită o strategie pe un interval de 40 de ani care lucra sistemic pe diferite planuri de acțiune: biodiversitate, identitară, socială și mobilitate urbană. Parcul Feroviarilor a completat echipa de la Rethinking Someș, astfel, alături de peisagista Ana Horhat, ni s-a alăturat și Mircea Munteanu, fost coleg de facultate și asociat al biroului de arhitectură și urbanism Metapolis. Au fost tematizate o serie de abordări care au fost declinate și dezvoltate în concursurile Amenajarea Ansamblului Urban Cetățuia și Parcul Est: o abordare naturalistă și discretă prin evitarea gesturilor construite puternice însă potențând caracterele intrinsece, adesea ascunse, ale amplasamentelor precum morfo-geologia, topografia, hidrologia, identitate peisageră, istorică, biodiversitate etc., simultan cu scenarii de utilizări contemporane, spontane și diverse.