AMENAJARE URBANA KOGALNICEANU

INTERVIU - Csaba Lazar

decembrie 2020
.
La câte concursuri ați participat în ultimii 5-10 ani?

Per total la 6 în, ultimii 5 ani.
În cadrul atelierului Mossfern am participat la 2: 2018 - Amenajare Urbană Kogălniceanu, 2019 - Amenajare Cetățuia.
La mai multe concursuri am participat pe lângă birou, cu un colectiv de prieteni, începând din anul 2015 (arhiteți: Andrei Bacoșca, Mădălina Doroftei, Ruxandra Grigoraș, Mădălina Perju, Daniel Șerban). Cu ei am lucrat la concursul de idei Palatul Micul Trianon, Florești (Prahova) - 2015; Turnul Pompierilor, Cluj - 2016; Parcul Feroviarilor, Cluj - 2018; Centrul pentru artă, tehnologie și experiment, Multiplexity, Timișoara - 2020. .

Câte ați câștigat?
.
La 3 am luat locul 1, la 2 am luat locul 3, la 1 nu am prins podium. .

Câte persoane au fost implicate in elaborarea planșelor de concurs si cat timp a luat per concurs?
.
În general 3-6 persoane participă activ, și dedicăm între unu și trei luni pentru lucru. Greu de cuantificat, pentru că rar se întâmplă să lucrăm exclusiv pe concurs. Pe de altă parte fiecare concurs are etapele lui de la citirea temei până la redactare finală, iar aceste etape necesită eforturi diferite.

Cum ați gestionat timpul dedicat participării la concurs in concordanta cu activitățile profesionale cotidiene?

Diferă de la caz la caz, dar în momentul în care decidem că participăm suntem conștienți că va trebui să sacrificăm timpii din viața personală ca să putem preda.

Cum vi se pare că se desfășoară în prezent concursurile de arhitectura în România și în special în Cluj-Napoca?

Ce să zic, suntem la început, dar avem potențial. Clujul e într-o situație norocoasă momentan. Sperăm că rămâne așa și evoluăm împreună, atât organizatorii cât și participanții.

În calitate de participant, cum vi se pare organizarea concursurilor de către OAR?

Cu organizarea concursurilor nu văd că ar fi o problemă, deadline-urile sunt în general rezonabile, nu se suprapun prea multe în același timp și și onorariile au început să fie atractive, dacă la asta vă referiți. Parcă și temele par mai bine formulate în ultima vreme.

Cum ar trebui alcătuită tema de concurs, care sunt elementele esențiale pe care considerați că trebuie să le conțină o temă de concurs bine alcătuită?

Scurt și la subiect, fără a repeta același lucru de mai multe ori. Formulare clară, fără ambiguități și încercări de a fi poetici. O temă bine compusă, care are elementele esențiale ajută să înțeleagă clar concurenții la ce trebuie să răspundă.

Cum credeți că ar trebui alcătuit un juriu ideal?

Nu mă pricep și nu cred în juriu ideal.

Unde considerați ca mai sunt necesare îmbunătățiri în procesul de organizare al concursurilor? Ce erori s-au comis până acum în opinia Dumneavoastră?

Dacă aș fi organizator de concursuri, poate m-aș mai gândi la reglementarea pieselor finale. Cred că n-ar strica să vedem un pic ce se mai întâmplă la concursuri organizate în străinătate. Am văzut spre exemplu că unele concursuri în vest au reguli stricte în legătură cu reprezentări, numărul pieselor desenate, unghiul perspectivelor, uneori chiar și paginarea. La noi, dacă te pricepi să faci perspective frumoase și să alegi unghiul cel mai avantajos pentru propunerea ta ai șanse mari să câștigi. Mă gândesc că juriul ar putea fi mai obiectiv dacă toate propunerile ar fi arătate din același unghi, cu același paletar de culori, cu tehnici uniforme de reprezentare. Momentan, din cauza că asta nu e clarificat, e destul de ușor să seduci juriul, mai ales dacă știi cam ce îi place la membrii. Sunt convins că la unele concursuri ar fi indicat și predarea soluțiilor în forma de machete uniforme, care la jurizare ar putea fi inserate într-un model 3d comun al contextului.

Care concurs la care ați participat considerați că a fost cel mai bine organizat?

Nu știu. Cât timp lucrăm, nu ne gândim, că “ah, ce bine organizat e concursul asta”. Lucrăm pur și simplu, și încercăm să ne adaptăm la ce primim de la organizatori. Încerc să-mi aduc aminte dacă am vorbit vreodată, despre cât de rău a fost organizat vreunul dintre concursuri, dar în afară de un detaliu de la Multiplexity, unde mi s-a părut exagerată amânarea cu o lună a limitei de primire a proiectelor prin curierat, nu am nimic de reproșat. Desigur, era într-o perioadă în care totul era incert.

Care credeți ca e viitorul concursurilor de arhitectură în România?

Greu de zis. Sunt curios dacă va mai fi vreun concurs la care numărul proiectelor predate depășește 111 (atâția au fost la B.C.U în 2010).

Orice concurs de arhitectură înseamnă și o risipă de idei, în care s-au investit resurse materiale, timp, energie și creativitate (ideile proiectelor care nu câștigă); cum credeți că ar putea fi valorificate aceste idei ca să nu se irosească?

Eu nu o văd ca o risipă de idei. E o colecție de idei, după mine. Proiecte mișto nerealizate au fost și vor fi tot timpul. Poate acelea sunt cele mai interesante. Ele sunt valorificate din moment ce se pot vizualiza undeva. Eu mă mai uit uneori la proiectele din arhiva OAR concursuri.

Credeți ca prin temele de concurs ar trebui să se promoveze în mod explicit o agendă mai largă, de interes general (dezvoltarea spațiului public, orașul just, arhitectura socială, protecția mediului, calitatea vieții urbane pentru locuitori)? Sau credeți că rolul concursurilor de arhitectură este de a promova performanța mijloacelor profesionale și de a soluționa optim problemele specifice ale unei situații concrete?

Nu înțeleg. Se exclud cele 2? Nu aș promova nimic în mod explicit prin temele de concurs. Tot ce ziceți - dezvoltarea spațiului public, orașul just, arhitectura socială, protecția mediului, calitatea vieții urbane - sunt teme bune pentru concursuri, dacă există beneficiar cu dorință de a face concurs. Mi se pare de la sine înțeles ca propunerile unui concurs de soluții să soluționeze optim probleme specifice ale unei situații concrete prin performanța mijloacelor profesionale.

Cum a decurs experiența voastră de până acum cu administrația publică după câștigarea concursului? Despre Concursul AMENAJARE KOGĂLNICEANU

După ce dispare OAR concursuri din peisaj, te trezești la negociere cu beneficiarul. Atunci devine clar încă odată că ai de a face cu o instituție foarte mare, în care lucrurile se mișcă încet și uneori haotic, și că nu toată lumea din această mașinărie e familiarizat și de acord cu propunerile tale de la concurs. Una dintre experiențele care ne-a pus la încercare după câștigarea concursului Kogălniceanu a fost lupta pe care trebuia să-o avem pentru a-l convinge beneficiarul că orașul Cluj este pregătit pentru shared space pe strada Universității, și că putem renunța la niște benzi de circulație pe acolo, deși așa era formulat și în tema concursului, dacă îmi aduc bine aminte.