Premisele acestui concurs constau în oportunitatea extinderii Parcului actual atât ca teritoriu valorificat cât și funcțional. Astfel Parcul Etnografic În Aer Liber, care are funcțiuni specifice unui muzeu (obiecte de patrimoniu amplasate în incinte care reproduc peisajul rural specific diferitelor zone, program de vizitare precis, vizite însoțite de ghid, accesul direct restricționat în incintele protejate, conservare etc.) va avea posibilitatea dezvoltării unor noi zone destinate unor funcțiuni conexe, inedite, moderne. Astfel Parcul-Muzeu se va transforma într-un complex funcțional în care valențele culturale vor fi completate de cele de învățare, de experimentare directă, de agrement și loisir

“Aceasta este cea mai apropiată soluție la cerințele competiției, propunând soluții bine echilibrate, bine înscrise în sit, prin gesturi clare, realism și moderare în contextul existent al muzeului, sugerând o armonizare a părților vechi și noi într-o abordare holistică a întregului sit. Proiectul este convingător mai ales datorită organizării clare a nevoilor funcționale, de-a lungul axei principale de acces, o atitudine care reușește să atragă public într-un mod gradual și natural spre centrul ansamblului și difuzând activitățile propuse în mod egal pe toată suprafața vechiului și a noului muzeu, atitudine care duce la unificare prin însușirea celor două părți ale ansamblul. Un fapt remarcabil este că soluțiile concrete și credibile pentru activarea muzeului sunt propuse prin activități și nu doar prin construcții. Bariera spațială dintre muzeul existent și extinderea acestuia este permeabilizată prin treceri mici și conexiuni cu noile spații de activitate. Abordarea către peisaj este una bine echilibrată, care reușește să valorifice calitățile naturale ale site-ului propunând intervenții discrete cu un potențial de activare pentru ca spațiul să corespundă utilizărilor sociale efective ale spaţiu. Un alt mare avantaj al proiectului este modul în care clădirile sunt poziționate, lăsând pajiștea și pădurea în afara nucleului museal, care permite utilizarea flexibilă a zonelor libere în viitor. Soluția găsită pentru legătura cu orașul este bine gândită, cu propunerea sa pentru porți de intrare bine marcate din alte părți ale orașului. Una dintre neajunsurile proiectului este lipsa de decizie în ceea ce privește podul pietonal. Propunerea unui ecoduct este foarte apreciată. Modul de a grupa volume singulare împreună cu forme geometrice curate, creează curți interstițiale care sugerează o bună funcționalitate de utilizare, indiferent de alegerea utilizării. Spațiile interioare ale Centrului pentru vizitatori sunt promițătoare datorită structurii interioară din lemn bine exprimată. Acoperișurile lărgite generează spații intermediare cu referiri la arhitectura rurală.” – aprecierea Juriului

O soluție originală și remarcabilă, cu un puternic caracter urban și introvertit, compact și în opoziție clară cu parcul și cu muzeul existent. Clădirea are o singură fațadă, un perete lung de 220 m, cu doar două deschideri, puternic, dar greu de realizat, justifică atitudinea în contextul unui mare parc în aer liber. Decizia de încapsulare a satul de vacanță și refuzul clar de a-i permite o legătură directă cu contextul natural și muzeul în aer liber este în contrast cu direcția generală a politicii contemporane a muzeelor ​​care preferă o atitudine de autenticitate și nu muzeificare excesivă. Punând împreună sub același acoperiș toate funcțiunile necesare se formează o situație ideală, dar în același timp împărțirea aceluiași volum în două părți separate este în contradicție directă cu gestul inițial. Un alt dezavantaj al proiectului este poziționarea birourilor și a spațiilor de lucru în jurul a unei serii de curți interioare, o decizie discutabilă având în vedere contextul natural expresiv. Volumul și suprafața totală a clădirii ar putea fi un alt dezavantaj atunci când este luată în considerare finanțarea proiectului. Indiferent de aceste probleme claritatea și eleganța gestului arhitectural este mult apreciată chiar dacă este vizibilă doar în aparatul de fațadă și mai puțin pentru spațiile interioare. Dacă gestul arhitectural este bine realizat în ceea ce privește contrastul propus și claritatea atitudinii, restul complotului este ignorat în cea mai mare parte, abordarea către peisajul natural fiind fie pasivî, fie negativă (poziționarea parcării în punctul focal al lunii mari din amfiteatrul natural). Izvoarele propuse din muzeu sunt mai puțin convingătoare și nu par să aibă potențialul pentru a genera activități alternative în muzeu. Singurul avantaj al acestui proiect în ceea ce privește integrarea sitului este lipsa fracționării peisajului natural și excluderea acestuia din spațiul muzeal, fapt care permite utilizarea sa spontană, ca și în situația actuală .– aprecierea Juriului

”Acest proiect propune, în comparație cu toate celelalte proiecte din competiție, una dintre cele mai discrete și neinvazive intervenții în relație atât cu parcul etnografic existent și peisajul pădurii / parcului Hoia, și zone libere neplantate. Funcția simbolică sau funcționalitatea clădirilor pot fi ușor identificate prin poziția și forma lor: turnul - semnal și belvedere marchează parcul si intrarea în apropierea centrului administrativ, acoperișul cu două pante acoperă Auditoriul din lunca centrală, care devine curtea interioară a vizitatorului; centru sau satul de vacanță de pe parcul străzii Nicolae Pătrașcu, devine o continuare a zonei rezidențiale din apropiere. Arhitectura propusă are referințe stilistice la ruralul consacrat, arhitectură doar pentru Auditorium și casele satului de vacanță în timp ce neutrul si arhitectura minimalistă a celorlalte clădiri marchează rolul lor de orientare, fiind elemente pentru vizitatori în scara generală a compoziției. Astfel volumul lung de clădirea administrației și cea a centrului vizitatorilor pot fi înțelese cu structura lor repetitivă ca elemente ale unei axe principale, al cărei rol este accesul și orientarea vizitatorilor. Această calitate a unei intenții compoziționale generale clare converge cu un sentiment de proporție și compoziție pentru fiecare grup de clădiri care este unul dintre principalele active ale proiectului. Din păcate, indecizia care se vede în tratamentul arhitectural al clădirilor administrative, combinat cu lipsa de claritatea în conformarea satului de vacanță sunt neajunsuri majore. Una dintre principalele calități ale proiectului este abordarea peisajului pentru întregul ansamblu, chiar dacă nu continuă gestul cu detalierea înseamnă a obține o activare socială a spațiilor. Pe de altă parte, poziționarea clădirilor creează un ansamblu care „închide” pajiștea centrală - un loc care acum funcționează ca un spațiu public ad-hoc, neplanificat. Mai mult, firescul amfiteatrul acestei pajiști este orientat spre parcările autobuzelor, astfel invalidând scenografia locului. Lipsa detaliilor și a ilustrațiilor suficiente a generat îndoieli cu privire la fezabilitate și mai ales posibilitatea soluției de a integra toate elementele necesare pentru buna funcționare și însușire a noului muzeu până la utilizatori.”  – aprecierea Juriului